11 definiții pentru abstențiune
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abstențiune sf [At: DA / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr abstention] 1 (Rar) Abstinență. 2 (Jur) Comportare a unui judecător care nu participă la proces, deoarece există motiv să fie recuzat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
abstențiune f. abținere dela exercițiul unui drept, al unei funcțiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*abstențiúne f. (lat. absténtio, -ónis. V. detențiune). Abținere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abstențiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abstențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABSTENȚIÚNE s. v. abstinență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abstențiune s. v. ABSTINENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
abstențiune, abstențiunisubstantiv feminin
- 1. Abstinență, abținere. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: abstinență abținere
- 2. Comportare a unui judecător care nu participă la proces, deoarece există motiv să fie recuzat. MDA2
etimologie:
- abstention DEX '09 MDA2 DEX '98 DN