ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absoluta a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic aparut in sec. XVIII shi caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. Din fr. absolutisme.

absolutism sn [At: MAIORESCU CR. IV 121 / Pl: ~e / E: fr absolutisme] 1 Regim politic in care conducatorul are putere absoluta. 2 Teorie care admite absolutismul (1). 34 (Pex) Purtare sau judecata a unei persoane care cere supunere absoluta.

ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absoluta a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic aparut in sec. XVIII shi caracterizat prin atitudinea intzelegatoare a suveranilor fatza de cerintzele progresului de sfaturile ganditorilor luminatzi etc. Din fr. absolutisme.

ABSOLUTÍSM s. n. Conceptzie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamint bazata pe aceasta putere shi pe totala lipsa de drepturi a poporului. V. tiranie autocratzie despotism. Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oricarei mishcari sociale indreptate impotriva absolutismului (absolut inseamna nemarginit; absolutism inseamna puterea nemarginita a guvernului). LENIN O. II 107. [N. Balcescu] concepe impreuna cu Iancu Balaceanu formarea unei legiuni romine in Transilvania care sa lupte alaturi de maghiari impotriva absolutismului pentru eliberarea tuturor natzionalitatzilor cautind in primul rind a impaca pe romini cu ungurii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 350 5/5.

ABSOLUTÍSM s. n. Conceptzie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamant bazata pe aceasta putere shi pe totala lipsa de drepturi a poporului. Fr. absolutisme.

ABSOLUTÍSM s.n. Conceptzie care sta la baza unei monarhii absolute; forma de guvernamant bazata pe puterea nelimitata a unui monarh; monarhie absoluta. V. tiranie autocratzie despotism. [Cf. fr. absolutisme rus. absolutizm].

absolutísm s. n. regim politic in care un monarh concentreaza in mainile sale intreaga putere. (< fr. absolutisme)

absolutísm s.n. Putere nelimitata a unui monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere.

ABSOLUTÍSM n. 1) Forma de guvernamant bazata pe puterea absoluta a unei singure persoane (monarh duce etc.); autocratzie. 2) Conceptzie care sta la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme

absolutism n. sistema de guvern cu puterea absoluta.

*absolutízm n. pl. e (d. absolut). Teorie saŭ practica a unei autoritatzi absolute (fara amestecu minishtrilor saŭ parlamentuluĭ).

absolutísm s. n.

absolutísm s. n. g.d. art. absolutísmului

absolutism.

ABSOLUTÍSM s. (POL.) autocratzie (inv.) samoderjavie.

ABSOLUTISM s. autocratzie (inv.) samoderjavie.