ABSÉNTZA absentze s. f. 1. Lipsa a unei fiintze sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit sa se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se noteaza aceasta lipsa. 2. Pierdere brusca shi de scurta durata a cunoshtintzei intalnita in epilepsie. 3. Fig. Neatentzie indiferentza a cuiva. Din fr. absence lat. absentia.

absentza sf [At: DA / Pl: ~tze / E: fr absence lat absentia] 1 Lipsa a unei persoane din locul in care trebuia sa se afle Si: absentare. 2 (Ccr) Semn cu care se marcheaza o absentza (1). 3 Pierdere brusca de scurta durata a conshtiintzei intalnita in unele boli. 4 (Fig) Lipsa de atentzie Si: distractzie.

ABSÉNTZA absentze s. f. 1. Lipsa a unei fiintze sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit sa se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se noteaza aceasta lipsa. 2. Pierdere brusca shi de scurta durata a cunoshtintzei; leshin. 3. Lipsa de atentzie distractzie indiferentza a cuiva. Din fr. absence lat. absentia.

ABSÉNTZA absentze s. f. 1. Lipsa a unei fiintze sau a unui obiect de la locul unde ar fi trebuit sau ar fi putut sa se gaseasca. In acea clipa a absentzei ciobanului se deshteptase in ea minia. SADOVEANU N. F. 20. ♦ Semn cu care se noteaza lipsa cuiva (mai ales dintrun loc de munca). Profesorul ia pus absentza nemotivata. 2. Fig. Distractzie neatentzie indiferentza. Mona a ramas in mina cu pachetul care i la intins profesorul shi care ea la primit mashinal. Se apropie acum de masa shil arunca ushor cu un gest de oboseala de absentza. SEBASTIAN T. 364.

ABSÉNTZA absentze s. f. 1. Lipsa a unei fiintze sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit sa se afle. ♦ Faptul de a nota absentza (1) cuiva; (concr.) semn cu care se noteaza absentza (1) cuiva. 2. Fig. Neatentzie distractzie; indiferentza. Fr. absence (lat. lit. absentia).

ABSÉNTZA s.f. 1. Lipsa a unei fiintze sau a unui lucru (dintrun loc unde ar fi trebuit sa fie). 2. Pierdere brusca shi de scurta durata a cunoshtintzei. ♦ (Fig.) Neatentzie distractzie; indiferentza. [Cf. fr. absence lat. absentia].

abséntza s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintrun loc; inexistentza. 2. pierdere brusca shi de scurta durata a cunoshtintzei. 3. (fig.) neatentzie distractzie. (< fr. absence lat. absentia)

ABSÉNTZA ~e f. 1) Lipsa a unei persoane din locul unde ar trebui sa fie. 2) Semn ce marcheaza aceasta lipsa. 3) fig. Lipsa de interes; indiferentza; neatentzie; dezinteres. /<fr. absence lat. absentia

absentza f. lipsire lipsa.

*abséntza f. pl. e (lat. absentio). Lipsa inexistentza in locu cuvenit: absentzele unui elev de la shcoala. Fig. Moment de distractziune de neatentziune de uitare: a avea absentze (mentale). In absentza cuĭva pe cind nu e acolo. V. saracie.

abséntza s. f. g.d. art. abséntzei; pl. abséntze

abséntza s. f. g.d. art. abséntzei; pl. abséntze

ABSÉNTZA s. 1. lipsa (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcata.) 2. v. distractzie.

ABSENTZA s. 1. lipsa (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcata.) 2. distractzie neatentzie. (Este deo ~ condamnabila.)

Absentza ≠ prezentza