6 definiții pentru abjudecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abjudecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: abjudeca] Anularea, suspendarea (unui titlu, a unui drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abjudecáre s.f. (jur.) Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; anulare, suspendare printr-o hotărâre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. • pl. -ări. /v. abjudeca.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abjudecáre (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecắrii; pl. abjudecắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abjudecáre s. f. → judecare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
abjudecare, abjudecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. MDA2 DN
-
etimologie:
- abjudeca DEX '09 MDA2 DEX '98 DN