3 definiții pentru abiturient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abiturient, ~ă smf [At: BUL. FIL. V, 198 / P: ~ri-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ger Abiturient] (Trs; Buc; iuz) 1-2 Elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.
abituriént, -ă s.m., s.f. (înv.) Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. • sil. -ri-ent. pl. -ți, -te. /<germ. Abiturient.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
*abituriént, -ă s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care dorește să poseadă, saŭ de la abiturus, care va pleca, va ieși). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei școale superioare înainte de a fi depus examinu final.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: abiturient
- silabație: -ri-ent
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
abiturient, abituriențisubstantiv masculin abiturientă, abiturientesubstantiv feminin
- 1. Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. MDA2 DEXI
etimologie:
- Abiturient MDA2