3 definiții pentru abalienare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abalienáre s.f. (med.) Pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. • sil. -li-e-. /ab- + alienare, după engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio, -onis.
abalienáre s. f. pierdere, diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. (după engl. abalienation, lat. abalienatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abalienáre s. f., g.-d. art. abalienării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abalienare
abalienare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||