venus s.f. 1 (fam.) Femeie de o mare frumusețe. 2 Denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca de piatră, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. • /<fr. vénus; cf. nm. pr. Venus, zeița frumuseții și a iubirii la romani.

Venere (Venus) f. 1. Mit. zeița frumuseții: Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, braț molatic ca gândirea unui împărat poet EM.; 2. fig. frumusețe admirabilă: e o Venus; 3. Astr. cea mai strălucită dintre planete, numită și Luceafărul de dimineață.

+Venus (zeiță; planetă) s. propriu f., g.-d. lui Venus

VENUS s. (ASTRON.) luceafărul (art.), (pop.) steaua ciobanului.

VENUS 1. (În mitologia romană) Străveche divinitate a frumuseții, a primăverii și a forțelor vegetative. Considerată mama eroului troian Eneas. Îi sunt consacrate mirtul și lebedele. Unele izvoare consideră că era fiica lui Iupiter și a Dionei, soția lui Vulcan și mama lui Cupidon. Asimilată mai târziu cu Afrodita. 2. Cea de a doua planetă a sistemului nostru solar, la o depărtare medie față de Soare de 108,14 mil. km. Cel mai strălucitor astru de pe Cer, după Soare și Lună. Când are strălucire maximă, V., prezentând faze analoge celor ale Lunii, mărimea sa stelară ajunge la -4, fiind vizibilă pe Cer chiar în plină zi. Diametrul: 12.102 km, masa de 48 • 10²³ kg. Rotație: 243.01 zile terestre; Se rotește în jurul axei sale în sens retrograd. Posedă o atmosferă densă, alcătuită din dioxid de carbon (c. 90%), azot (sub 5%), oxigen (c. 1%), vapori de apă (sub 1%), urme de oxid de carbon, gaze inerte, acid clorhidric și acid fluorhidric. Cu ajutorul sondelor spațiale s-a determinat că temperatura suprafeței este de 430-475°C, iar presiunea de c. 100 at. O dată la c. 18 luni, V. are o depărtare minimă față de Pământ. Explorarea planetei a început la 27 aug. 1962 o dată cu lansarea stației automate americane „Mariner 2”. La 12 și 16 nov. 1965, U.R.S.S. a trimis spre V. o pereche de stații, „Venus 2” și „Venus 3”. Stația „Mariner 5”, lansată la 14 iun. 1967, a indicat un câmp magnetic foarte slab. În ian. 1969 au fost lansate stațiile „Venus 5” și „Venus 6” care au efectuat (mai 1969) primele coborâri line pe V., transmițând date despre atmosfera planetei. Stația „Venus 8” lansată la 23 mart. 1972 a transmis (aug. 1972) date privind circulația curenților atmosferici, iar stațiile „Venus 9” și „Venus 10”, lansate în iun. 1972, au devenit primii sateliți artificiali ai planetei, modulele lor de explorare transmițând primele fotografii de la solul acesteia. Ulterior (1991, 1993) au fost lansate sondele americane „Magellan”. Se mai numește Luceafărul sau Steaua ciobanului.

VENUS, stațiune balneoclimaterică estivală, situată pe țărmul de V al Mării Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care aparține din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri călduroase și mai mult senine (în medie 25-28 de zile însorite pe lunile de vară, cu durata de strălucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) și ierni blânde (în ian. temp. medie de 0°C). Stațiunea este recomandată atât pentru persoanele sănătoase care pot beneficia de cură heliomarină în timpul vacanțelor de vară, cât și pentru tratamentul unor afecțiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stări de anemie secundară, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice ș.a. Plaja naturală, extinsă pe 1,5 km lungime (între stațiunile Venus și Saturn) și 200 m lățime, are un nisip fin și pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate și folosite la dușuri. Stațiunea V. a intrat în nomenclatorul stațiunilor balneare în anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu nămol sapropelic și pentru băi sulfuroase.