9 definiții pentru Preasfințitul (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit.
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREASFINȚÍT, -Ă adj. Titlu dat arhiereilor. (Cu pronunțare regională, substantivat) Din aste te-i cunoaște că ești arhipăstor Și toți cu umilință ți-or zice prasfințite. NEGRUZZI, S. II 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
preosfințit f. titlu dat episcopilor și arhiereilor (titlu introdus pe la jumătatea secolului al XVIlI-lea). [Vechiu-rom. osfinți, a sfinți = slav. OSVLNTITI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Preasfințítul (termen pentru un arhiereu) s. m. sg. art. (sil. mf. -sfin-), voc. Preasfințíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
preasfințit.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREASFINȚÍT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfânt. (~ul mitropolit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREASFINȚIT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfînt. (~ul mitropolit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
preosfințít s.m. (înv.) titlu dat episcopilor și arhiereilor; preasfințit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: preas-fin-țit, prea-sfin-țit
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
Preasfințitsubstantiv masculin articulat
- 1. Preasfinția. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: Preasfinția
- Din aste te-i cunoaște că ești arhipăstor Și toți cu umilință ți-or zice prasfințite. NEGRUZZI, S. II 181. DLRLC
-
etimologie:
- Prea + sfințit DEX '09 DEX '98