3 definiții pentru Jacaranda (gen de plante)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JACARÁNDA s. m. arbore din America tropicală, cu flori tubuloase albastre, miros plăcut și cu lemn frumos, folosit în ebenisterie. (< fr., engl. jacaranda)

jacaránda s. 1967 (cuv. amerind.) Arbore tropical de esență prețioasă v. imputrezibil (cf. fr., engl. jacaranda; LI 81)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JACARANDA Juss., JACARANDA, fam. Bignoniaceae. Gen originar din regiunile tropicale, pînă în 52 specii, erbacee, arbuști sau arbori, glabri sau pubescenți. Flori hermafrodite (caliciu mic, campanulat, cu 5 sepale, corolă cu 5 petale erecte sau îndoite, rotunjite, îndepărtate, 4 stamine fertile, un staminoid steril, lung, cuneiform) albastre sau violete, mari, în paniculă terminală sau în axa frunzei. Frunze opuse, simplu sau dublu-penate. Fruct, capsulă.

Intrare: Jacaranda (gen de plante)
substantiv masculin (M94)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacaranda
  • jacarandaul
  • jacarandau‑
plural
  • jacaranda
genitiv-dativ singular
  • jacaranda
  • jacarandaului
plural
  • jacaranda
vocativ singular
plural
Jacaranda (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Jacaranda
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)