HÓRA hore s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de cei care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere tzaraneasca la care se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A ieshi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor shi al flacailor care joaca la hora. A se gati k de hora = a se imbraca foarte frumos cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. [Pl. shi: hori] Din bg. horo.

HÓRA hore s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere tzaraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A ieshi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor shi al flacailor care joaca la hora. A se gati k de hora = a se imbraca foarte frumos cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. [Pl. shi hori] Din bg. horo.

HÓRA¹ hore s. f. 1. Dans popular rominesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mina formind un cerc inchis; cercul format de dansatori. Zarim de sus cercul horelor minunat inel de trupuri vii unduinduse in ritmul neobosit al cintecelor. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 359 1/4. Un scrinciob impodobit cu brazi se invirte hora inflorita se leaganan soare. SADOVEANU O. IV 383. Joaca fete shi baietzi Horan batatura Ah de ce nam zece vietzi Sa te cint natura! IOSIF V. 79. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace linga el in hora. ISPIRESCU L. 185. Daca ai intrat in hora trebuie sa joci (= daca teai apucat de un lucru trebuie sa te tzii de el). ◊ (Adesea urmat de determinari aratind felul horei regiunea in care se danseaza sau locul de unde este originara) Hora mare. Hora intro parte. Hora moldoveneasca. Hora saltata. Hora unirii. ◊ Fig. Luna era acum sus inconjurata de o hora de aburi. SANDUALDEA D. N. 203. Pe sus cocorii plingind seaduna SHincing in albastru o hora nebuna. PAUNPINCIO P. 47. ♦ (Popular) Petrecere tzaraneasca unde se danseaza jocuri populare. In ziua de Simpetru feciorii din Malini nu faceau hore. CAMILAR TEM. 222. Ieshise hora in marginea satului k sa fie pastorilor petrecere. Bacii cei batrini cu saricile mitzoase pina in pamint stateau razematzi in bite privind tineretul. SADOVEANU F. J. 727. Din hora intreaga mai ramasese vreo citziva flacai. BUJOR S. 100. Cum vine dumineca Ipate shi cu Chirica se ieu shi se duc la hora in sat. CREANGA P. 163. ◊ Expr. A ieshi la hora = a se prinde prima data in hora la o virsta potrivita; a ieshi la joc. A se gati k de hora = a se imbraca cu hainele cele mai bune de sarbatoare. Ishi potrivea shiragul de hurmuz la git shi un manunchi de floricele pe cap. Se gatise k de hora. BUJOR S. 78. 2. Melodie cintec dupa care se danseaza hora (1). Ishi puse in briul verde un fluier de doine shi altul de hore. EMINESCU N. 5. Imi arde citeo hora din fluier. SHEZ. III 180. ◊ (Poetic) Cinta treieratoarea Hore noi diminetzii Creshte frematatoarea Bucurie a vietzii! DESHLIU G. 39. 3. Fig. Scandal taraboi. Sa vezi ceor sa mai sara pe tine... Sa vezi ce hora o sa iasa. GALAN Z. R. 393. 4. (Astron.) Coroana boreala. V. coroana. Pl. shi: hori (V. ROM. noiembrie 1953 115 TEODORESCU P. P. 647).

HÓRA¹ hore s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora trebuie sa joci (= daca teai apucat de un lucru trebuie sa te tzii de el). ♦ (Pop.) Petrecere tzaraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A ieshi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor shi al flacailor care joaca la hora. A se gati k la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. shi: hori] Bg. horo (ngr. horos).

HÓRA ~e f. 1) mai ales art. Dans popular cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Cerc format de dansatorii care se prind de mana in acest dans. 4) Petrecere publica cu dansuri organizata la tzara; joc. ◊ A ieshi la ~ a atinge varsta cand potzi juca la hora. 5) astr. Coroana boreala. [G.D. horei] /<bulg. horo ngr. horos

!Hora (constelatzie) (reg.) s. propriu f. art. neart. Hora (in ~) g.d. art. Horei corectata

Hóra (constelatzie) (reg.) s. propriu f. g.d. Hórei

Hóra (astron.) s. pr. f.

HÓRA s. art. v. coroanaboreala.

hora s. art. v. COROANABOREALA.

HORA numele popular al constelatziei Coroana Boreala.