aucúba sns [At: MDENC² / E: fr aucuba] (Îs) Mozaicul - Boală a cartofului, a tomatelor etc., provocată de un virus, care se manifestă prin apariția unor pete galbene pe frunze.

AUCÚBA s. m. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu. ◊ (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze. (< fr. aucuba)

AUCUBA Thunb., AUCUBA, fam. Cor- naceae. Gen originar din estul Asiei și în Himalaia, 3 specii, tufe perene. Flori (pe tip 4) dioice, mici, roșietice, în paniculă terminală, cele mascule cu 4 petale, 4 stamine și ovar regresat, cele femele fără stamine. Frunze persistente, opuse, ovate, groase, nedentate sau puternic-dentate. Tulpini ramificate, la bază lemnoase.