8 definiții pentru țuiculeană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. (Fam.) Țuiculiță. – Țuică + suf. -uleană.
țuiculeană sf [At: PAS, L. I, 90 / Pl: ~ene / E: țuică1 + -uleană] 1-4 (Fam; șhp) Țuiculiță (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. Țuiculiță. – Țuică + suf. -uleană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUICULEÁNĂ, țuiculene, s. f. Țuiculiță. Haide să ne cinstim la sfîntul Gheorghe, unde e o cîrciumă la care viu cîteodată și-i trag o țuiculeană. PAS, L. I 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țuiculeánă (fam.) s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuiculeánă s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚUICULEÁNĂ s. v. țuiculiță, țuicușoară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țuiculeană s. v. ȚUICULIȚĂ. ȚUICUȘOARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țuiculeană, țuiculenesubstantiv feminin
- 1. Țuiculiță, țuicușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țuiculiță țuicușoară
- Haide să ne cinstim la sfîntul Gheorghe, unde e o cîrciumă la care viu cîteodată și-i trag o țuiculeană. PAS, L. I 90. DLRLC
-
etimologie:
- Țuică + sufix -uleană. DEX '98 DEX '09