6 definiții pentru țintișoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară.
ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țintișoară sf [At: POLIZU / V: ținți~ (S și: țânți~) / Pl: ~re / E: țintă1 + -ișoară] 1-18 (Șhp) Țintă1 (1-9) mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). (Cu pronunțare regională) Călare p-un cal vînăt... Cu frîul cu țîntișoare. PĂSCULESCU, L. P. 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țințișoară sf vz țintișoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țintișoáră s. f., g.-d. art. țintișoárei; pl. țintișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țintișoáră s. f., g.-d. art. țintișoárei; pl. țintișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țintișoară
țintișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țintișoară, țintișoaresubstantiv feminin
-
- Călare p-un cal vînăt... Cu frîul cu țîntișoare. PĂSCULESCU, L. P. 47. DLRLC
-
etimologie:
- Țintă + sufix -ișoară. DEX '98 DEX '09