6 definiții pentru țâmburuș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țâmburuș sn [At: POLIZU / V: țum~, (reg) ~uluș (Pl: ~ulușe) / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: ns cf sâmbure] 1-2 Țâmburuc (1-2). 3 (Olt; Trs) Uvulă. 4 (Reg; îf țumburuș) Lovitură dată cu degetul Si: bobârnac (1), (reg) țumburel.
țâmbuluș sn vz țâmburuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țumburuș sn vz țâmburuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂMBURÚȘ s. țâmburuc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎMBURUȘ s. țîmburuc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țîmburúș (-șe), s. n. – 1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: țâmburuș
țâmburuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țâmburuș1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țâmbuluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)