opțiuni
  • info
9 definiții pentru țâțucă

Explicative DEX

ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.

ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.

țâțucă sf [At: TDRG / V: țiț~ / Pl: ~uci / E: țâță + -ucă] 1-6 (Reg; șhp) Țâțișoară (1-6). 7 (Reg) Numele unei varietăți de struguri nedefinite mai îndeaproape.

țițucă sf vz țâțucă

ȚIȚÚCĂ s. f. v. țîțucă.

ȚÎȚÚCĂ, țîțuci, s. f. Țîțișoară. (Atestat în forma țițucă) Dragul mamii îngeraș! Da cum de mi te îndurași Și țițuca mi-o lăsași? MARIAN, Î. 134. – Variantă: țițúcă s. f.

Ortografice DOOM

țâțúcă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci

țâțúcă s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci

Relaționale

ȚÂȚÚCĂ s. v. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânișor, sânuleț, țâțișoară.

țîțucă s. v. PIEPTIȘOR. PIEPTULEȚ. PIEPTUȚ. SÎNIȘOR. SÎNULEȚ. ȚÎȚIȘOARĂ.

Intrare: țâțucă
țâțucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțucă
  • țâțuca
plural
  • țâțuci
  • țâțucile
genitiv-dativ singular
  • țâțuci
  • țâțucii
plural
  • țâțuci
  • țâțucilor
vocativ singular —
plural —
țițucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițucă
  • țițuca
plural
  • țițuci
  • țițucile
genitiv-dativ singular
  • țițuci
  • țițucii
plural
  • țițuci
  • țițucilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțucă, țâțucisubstantiv feminin

etimologie:
  • Țâță + sufix -ucă. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.