opțiuni
  • info

12 definiții pentru țâțacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

țâțacă sf [At: (a. 1719) CAT. MAN. II, 89 / V: țiț~, țăț~, țaț~, țacă / Pl: ~ace / E: țață + -acă] 1-18 (Mol; șhp) Țață (1-9).

țacă2 sf vz țâțacă

țațacă sf vz țâțacă

țățacă sf vz țâțacă

țițacă sf vz țâțacă

ȚÁCĂ s. f. v. țîțacă.

ȚÎȚÁCĂ, țîțace, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui țață. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. – Variantă: țácă s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâțácă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce

țâțácă s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țácă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?

Intrare: țâțacă
substantiv feminin (F48.1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțacă
  • țâțaca
plural
  • țâțace
  • țâțacele
genitiv-dativ singular
  • țâțace
  • țâțacei
  • țâțachii
  • țâțacăi
plural
  • țâțace
  • țâțacelor
vocativ singular
  • țâțacă
  • țâțaco
plural
  • țâțacelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țacă
  • țaca
plural
  • țace
  • țacele
genitiv-dativ singular
  • țace
  • țacei
plural
  • țace
  • țacelor
vocativ singular
  • țacă
  • țaco
plural
  • țacelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțacă, țâțacesubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui țață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. DLRLC
etimologie:
  • Țață + sufix -acă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.