12 definiții pentru țâțacă
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- jargon (1)
- argou (1)
Explicative DEX
ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.
ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țâțacă sf [At: (a. 1719) CAT. MAN. II, 89 / V: țiț~, țăț~, țaț~, țacă / Pl: ~ace / E: țață + -acă] 1-18 (Mol; șhp) Țață (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țacă2 sf vz țâțacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țațacă sf vz țâțacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țățacă sf vz țâțacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țițacă sf vz țâțacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÁCĂ s. f. v. țîțacă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎȚÁCĂ, țîțace, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui țață. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. – Variantă: țácă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țâțácă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâțácă s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
țácă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F48.1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
țâțacă, țâțacesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui țață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
- Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. DLRLC
-
etimologie:
- Țață + sufix -acă. DEX '98 DEX '09