șuiat, ~ă [At: CIHAC II, 396 / V: (reg) și~ sf, a / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf șui⁸] (Reg) 1 sf Șui⁸ (3). 2 a (D. oi sau d. vite) Care are la ureche un șui⁸ (3). 3 a (îf șiat) Tăiat pieziș.

șuĭát, -ă adj. (cp. cu nsl. šujati, a slăbi, a stoarce de putere). Vest. Care are șuĭetură: preducea la urechea stîngă și crestătură șuĭată la dreapta.

șuiát, -ă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.; despre oi și vite) care are la ureche un semn de recunoaștere. 2. (adj.; în forma: șiat) tăiat pieziș. 3. (s.f.) semn făcut la urechea oilor sau a vitelor, prin tăierea unei șuvițe subțiri.