11 definiții pentru ștampilare
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
Explicative DEX
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștampilare sf [At: DDRF / V: (rar) st~ / Pl: ~lări / E: ștampila] Aplicare a unei ștampile1 (2) pe documente, mărfuri etc. Si: (îrg) ștempluire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampiláre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAMPILÁRE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stampilare sf vz ștampilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILÁRE s.f. v. ștampilare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ȘTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ștampilare, ștampilărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: obliterare pecetluire ștempluire
etimologie:
- ștampila DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.