șorliță sf vz sorliță

șórliță, V. sorliță.

sorliță sf [At: MARIAN, O. I. 178 / V: sur~, șor~, șur~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg dal усорлица] (Orn; reg) Zăgan (Gypaëtus barbatus aureus).

sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.

ȘORLÍȚĂ s. v. gaie, vultur bărbos, zăgan.

șorliță s. v. GAIE. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN.

șorlíță (-țe), s. f. – 1. Gaie (Milvus regalis). – 2. Vultur (Gypaetus barbatus). – Var. sorliță, șorlită. Bg. ušorlica „gaie”, cf. sb. ušara „cucuvaie”. Legătura cu rut. šulika (Candrea) sau cu surlă (Scriban) este incertă. – Der. șurligaie, s. f. (specie de șoim, Cerchneis tinnunculus); șurlicar, s. m. (gaie, Milvus regalis); șușugaie, s. f. (gaie).