dexonline

info

12 definiții pentru șontâcăi

din care

explicative (8)
morfologice (2)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

șontâcăi vi [At: DELAVRANCEA, T. 28 / V: (reg) -ncătăi, ~tăc~, ~tic~, ~toc~ / Pzi: ~tâcăi, ~esc / E: șontâc + -ăi] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

A ȘONTÂCĂÍ ~iésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) datorită infirmității unui picior; a șchiopăta; a șovâlcăi. /șontâc + suf. ~ăi

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ȘONTÎCĂÍ, șontîcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătînd. (Atestat în forma șontocăi) Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. – Variantă: șontocăí vb. IV.

ȘONTOCĂÍ vb. IV v. șontîcăi.

șontăcăì v. a umbla șchiopătând.

șontî́căĭ și șoltî́căĭ saŭ -ĭésc, a -í v. intr. (ung. santikálni, a șchĭopăta puțin, sántálni, a șchĭopăta; sîrb. šantati, a șchĭopăta). Sud. Fam. Șchĭopătez. V. alignesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șontâcăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 șontấcăie, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 să șontấcăie

șontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiésc, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘONTÂCĂÍ vb. v. șchiopăta.

șontîcăi vb. v. ȘCHIOPĂTA.

Intrare: șontâcăi

șontâcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăie	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șontâcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăiește	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiesc	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăiești	(să) șontâcăiești	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăiește	(să) șontâcăiască	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiască	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șontocăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăie	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

șontocăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăiește	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăiesc	(să) șontocăiesc	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăiești	(să) șontocăiești	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăiește	(să) șontocăiască	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăiesc	(să) șontocăiască	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

șontâcăi, șontâcăiverb

1. familiar A umbla greu, șchiopătând. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: șchiopăta șovâlcăi
- format_quote Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. DLRLC

etimologie:

Șontâc + sufix -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.