19 definiții pentru șic (eleganță)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.

ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.

șic1 [At: FILIMON, O. II, 183 / S și: (rar) chic / E: fr chic] (Fam) 1 sni Eleganță (în îmbrăcăminte, în atitudini). 2 sni Bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). 3 sni Lucru amuzant. 4 sni Haz (17). 5-6 ain, av (Care este) elegant. 7-8 ain, av (Care este) cu gust (în îmbrăcăminte, în atitudini).

ȘIC1 s. n. (Franțuzism) Eleganță, distincție, gust (în îmbrăcăminte, în modul de comportare). A făcut din o legătură plină de șic un lucru neînsemnat. GHEREA, ST. CR. I 279. Pe asta n-am prea observat-o, mi se pare însă că nu prea are șic. CONTEMPORANUL, VII 484. ♦ Lucru care amuză, care are haz. Nu lasă el două mii de lei! – Zi că-ți lasă o mie, tot e bine. – Apoi nu. Șicul e să lase două. CARAGIALE, M. 226.

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic].

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic)

ȘIC1 n. 1) Eleganță dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chic

ȘIC2 adj. 1) Care vădește un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată ~. /<fr. chic

șic n. fam. 1. eleganță: îmbrăcat cu șic; 2. haz: glume cu șic (= fr. chic).

2) *șic n., pl. urĭ (fr. chic, d. germ. [ge]schick, ținută, atitudine). Eleganță în haĭne saŭ în mișcărĭ: a avea șic în îmbrăcăminte. Haz: vorbă cu șic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șic1 adj. invar., adv. (ținute ~, a se îmbrăca ~)

șic1 adj. invar.

șic2 (eleganță) s. n.

șic adj. invar.

șic (eleganță) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIC adj. v. ales, distins, elegant, fin, rafinat, select, stilat, subtil.

ȘIC s. v. bun-gust, distincție, eleganță, fluturaș, fluture, paietă, poleială, rafinament, staniol.

șic adj. v. ALES. DISTINS. ELEGANT. FIN. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL.

șic s. v. BUN-GUST. DISTINCȚIE. ELEGANȚĂ. FLUTURAȘ. FLUTURE. PAIETĂ. POLEIALĂ. RAFINAMENT. STANIOL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șic s. n.1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic.

Intrare: șic (eleganță)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șic
  • șicul
  • șicu‑
plural
  • șicuri
  • șicurile
genitiv-dativ singular
  • șic
  • șicului
plural
  • șicuri
  • șicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șic, șicurisubstantiv neutru

(numai) singular
  • 1. Bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A făcut din o legătură plină de șic un lucru neînsemnat. GHEREA, ST. CR. I 279. DLRLC
    • format_quote Pe asta n-am prea observat-o, mi se pare însă că nu prea are șic. CONTEMPORANUL, VII 484. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se îmbracă șic. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. adjectiv invariabil Cu gust. MDN '00
      • format_quote O femeie șic. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Lucru care amuză, care are haz. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nu lasă el două mii de lei! – Zi că-ți lasă o mie, tot e bine. – Apoi nu. Șicul e să lase două. CARAGIALE, M. 226. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.