ÎNVÂRSTÁRE, învârstări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstáre s. f.] – V. învârsta.

învârstare sf vz învrâstare

ÎNVÂRSTÁRE, învârstări, s. f. Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstáre s. f.] – V. învârsta.

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

învârsta v vz învrâsta

învrâsta vt [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/4 / V: ~vârs~ / Pzi: ~tez, învrâst / E: în- + vrâsta] 1 A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau pe o cusătură. 2 (Pex) A îmbina între ele lucruri de diferite culori. 3 (Pex) A alterna (4).

învrâstare sf [At: PAMFILE, I. C. 42 / V: ~vârs~ / Pl: ~tări / E: învrâsta] 1 Realizare a unei țesături sau a unei cusături cu dungi de diferite culori. 2 (Pex) Alternare (1). 3 (Ccr) Straturi care alternează.

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVÎRSTÁ, învîrstez, vb. I. Tranz. A vărga o țesătură sau o cusătură cu dungi de altă culoare; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. A învîrsta o scoarță. ▭ Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75. ◊ Refl. Fig. Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variante: învrîstá (C. PETRESCU, R. DR. 25), vîrstá, vrîstá (I. IONESCU, P. 321) vb. I.

ÎNVÎRSTÁRE, învîrstări, s. f. Acțiunea de a (se) învîrsta și rezultatul ei. – Variantă: învrîstáre s. f.

ÎNVRÎSTÁ vb. I v. învîrsta.

ÎNVRÎSTÁRE s. f. v. învîrstare.

VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.

VRÎSTÁ vb. I v. învîrsta.

A ÎNVÂRSTÁ ~éz tranz. A ornamenta cu dungi; a dunga; a vărga. /în + vârstă

învârstà v. 1. a înflora și vărga: a învârsta marame; 2. a lega în mănunchi: și flori culegea, cunune învârsta POP. [V. vârstă].

învîrstéz, V. vîrstez.

vîrstéz v. tr. (d. vîrstă, dungă, ca sîrb. vrstati, a alinia). Însemn pin dungĭ. – Și înv-. – În est vrîstez: lucrurile lumiĭ vîrstează toate și turbură (Cost. 1, 293).

învârstáre (pop.) s. f., g.-d. art. învârstắrii; pl. învârstắri

învârstáre s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări

învârstá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 învârsteáză

învârstá vb., ind. prez. 1 sg. învârstéz, 3 sg. și pl. învârsteáză

ÎNVÂRSTÁ vb. v. dunga, tărca, vărga.

învîrsta vb. v. DUNGA. TĂRCA. VĂRGA.

învârstá, învârstéz, vb. I (pop.) 1. a vărga, a înflora. 2. a lega în mănunchi.

învrâstá, învrâștéz, vb. I (pop.) 1. a face vrâste (dungi, fâșii, vergi) pe un obiect, a face cu vrâste un obiect; a îndunga, a învărga. 2. (fig.) a alterna. 3. (fig.; refl.) a deveni schimbăcios, a se schimba.

învrâstáre s.f. (pop.) 1. îndungare, învărgare, împestrițare. 2. amestecare, alternare.

învârstá, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – (reg.) 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea, 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie, 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat” (Șăineanu, Scriban, DEX); var. a lui învrăsta (< în + vrâstă) (MDA).

învârstá, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă, ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat”.