17 definiții pentru întrezărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREZĂRÍT, -Ă, întrezăriți, -te, adj. Zărit, deslușit anevoie sau în treacăt, fugitiv; întrevăzut. – V. întrezări.

ÎNTREZĂRÍT, -Ă, întrezăriți, -te, adj. Zărit, deslușit anevoie sau în treacăt, fugitiv; întrevăzut. – V. întrezări.

întrezărit, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 23 / V: ~zer~ / Pl: ~iți, ~e / E: întrezări] 1-2 Deslușit (cu dificultate sau) în treacăt Si: întrevăzut (1-2).

ÎNTREZĂRÍT, -Ă, întrezăriți, -te, adj. Abia zărit, abia deslușit. (Fig.) Întruchipați O nou întrezărită Romînie. TOMA, C. V. 211.

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt); a întrevedea. – Între1- + zări (după fr. entrevoir).

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt); a întrevedea. – Între1- + zări (după fr. entrevoir).

întrezări vt [At: I. NEGRUZZI, S. II, 527 / Pzi: ~resc / E: între- + zări] A întrevedea (1).

întrezerit, ~ă a vz întrezărit

ÎNTREZĂRÍ, întrezăresc, vb. IV. Tranz. A zări în chip vag, a vedea în treacăt, a desluși anevoie; a întrevedea (1). (Fig.) Un dulce somn pe mine căzu ca pe o pradă, Și-ntrezării deodată a basmelor grămadă. ALECSANDRI, P. III 502. ◊ Refl. pas. În norul de praf, tractoriștii se întrezăreau ca niște umbre nedeslușite. DUMITRIU, V. L. 111. În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

ÎNTREZĂRI vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir].

ÎNTREZĂRÍ vb. tr., refl. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt. (după fr. /s’/ entrevoir)

A ÎNTREZĂRÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului); a întrevedea; a ghici. 2) A zări printre alte elemente; a întrevedea. 3) fig. A vedea în perspectivă (pe baza unor date cunoscute sau intuite); a prevedea; a întrevedea. /între- + a zări

*întrezărésc v. tr. (după fr. entrevoir, a întrevedea). Zăresc. Prevăd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrezărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrezărésc, imperf. 3 sg. întrezăreá; conj. prez. 3 întrezăreáscă

întrezărí vb. zări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREZĂRÍT adj. întrevăzut.

ÎNTREZĂRIT adj. întrevăzut.

ÎNTREZĂRÍ vb. 1. v. întrevedea. 2. v. bănui. 3. v. intui.

ÎNTREZĂRI vb. 1. a (se) întrevedea, a transpărea, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A se ~ prin ceață.) 2. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 3. a ghici, a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.)

Intrare: întrezărit
întrezărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrezărit
  • ‑ntrezărit
  • întrezăritul
  • întrezăritu‑
  • ‑ntrezăritul
  • ‑ntrezăritu‑
  • întrezări
  • ‑ntrezări
  • întrezărita
  • ‑ntrezărita
plural
  • întrezăriți
  • ‑ntrezăriți
  • întrezăriții
  • ‑ntrezăriții
  • întrezărite
  • ‑ntrezărite
  • întrezăritele
  • ‑ntrezăritele
genitiv-dativ singular
  • întrezărit
  • ‑ntrezărit
  • întrezăritului
  • ‑ntrezăritului
  • întrezărite
  • ‑ntrezărite
  • întrezăritei
  • ‑ntrezăritei
plural
  • întrezăriți
  • ‑ntrezăriți
  • întrezăriților
  • ‑ntrezăriților
  • întrezărite
  • ‑ntrezărite
  • întrezăritelor
  • ‑ntrezăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrezărit, întrezăriadjectiv

  • 1. Zărit, deslușit anevoie sau în treacăt, fugitiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Întruchipați O nou întrezărită Romînie. TOMA, C. V. 211.
etimologie:
  • vezi întrezări DEX '09 DEX '98

întrezări, întrezărescverb

  • 1. A zări, a vedea în chip vag, a desluși anevoie (printre alte lucruri sau în treacăt). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Un dulce somn pe mine căzu ca pe o pradă, Și-ntrezării deodată a basmelor grămadă. ALECSANDRI, P. III 502. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În norul de praf, tractoriștii se întrezăreau ca niște umbre nedeslușite. DUMITRIU, V. L. 111. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.