opțiuni
  • info

7 definiții pentru întețire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înteți. – V. înteți.

ÎNTEȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înteți. – V. înteți.

întețire sf [At: PISCUPESCU, O. 246/5 / V: ~țare / Pl: ~ri / E: înteți] 1-2 Provocare a (creșterii sau) intensificării unui fenomen Si: întețit1 (1-2). 3-4 Provocare a unei agitații (intense) Si: întețit1 (3-4). 5 Creștere. 6 Intensificare. 7 Sporire. 8 Iuțire. 9 Repetare. 10 Agitare. 11 Chinuire. 12 Răspândire. 13 (Fig) Stăpânire a unei ființe de către un sentiment Si: întețit1 (13). 14 Agasare prin insistențe repetate Si: întețit1 (14). 15 Îndemnare la fugă a unui animal de călărie Si: întețit1 (15). 16 Împreunare a vitelor Si: întețit1 (16). 17 Agravare a unui conflict Si: întețit1 (17). 18 Aprindere a focului Si: întețit1 (18). 19-20 (Nob) Criză a unei boli Si: întețit1 (19-20). 21 Constrângere. 22 Stimulare. 23 Gonire. 24 Opintire. 25 Îndemnare. 26 Accentuare.

ÎNTEȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înteți; intensificare, creștere, sporire, accentuare. La un moment de groaznică întețire a focurilor turcești... descalecă în pripă. ODOBESCU, S. III 594.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întețíre s. f., g.-d. art. întețírii

întețíre s. f., g.-d. art. întețírii; pl. întețíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTEȚÍRE s. 1. ațâțare, înviorare. (~ focului.) 2. creștere, intensificare, întărire, mărire, sporire. (~ vitezei vântului.)

ÎNTEȚIRE s. 1. ațîțare, înviorare. (~ focului.) 2. creștere, intensificare, întărire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.)

Intrare: întețire
întețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întețire
  • ‑ntețire
  • întețirea
  • ‑ntețirea
plural
  • întețiri
  • ‑ntețiri
  • întețirile
  • ‑ntețirile
genitiv-dativ singular
  • întețiri
  • ‑ntețiri
  • întețirii
  • ‑ntețirii
plural
  • întețiri
  • ‑ntețiri
  • întețirilor
  • ‑ntețirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întețire, întețirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înteți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accentuare creștere intensificare sporire
    • format_quote La un moment de groaznică întețire a focurilor turcești... descalecă în pripă. ODOBESCU, S. III 594. DLRLC
etimologie:
  • vezi înteți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.