2 definitzii pentru intaia (vb.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
intaia v [At: COSTINESCU / Pzi: ~iez / E: intai] 12 (Inv) (A avea sau) a da cuiva prioritate.
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
intaiá vb. I (inv.) a avea intaietate fatza de cineva; a da cuiva intaietate prioritate.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: intaia (vb.)
| verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)