opțiuni
  • info

21 de definiții pentru înmugurire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.

ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.

înmugurire sf [At: CONTEMP, 1949, nr. 160, 8/1 / V: ~rare / Pl: ~ri / E: înmuguri] 1 Dezvoltare a mugurilor Si: înmugurit1 (1). 2 Conturare în mintea cuiva a unei idei, soluții Si: înmugurit1 (2). 3 (Fig) Început1.

ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri. În regiunea dealurilor înmugurirea unei livezi e însoțită de muncă și așteptări. SADOVEANU, O. VI 399. ♦ Fig. Început. Primele înmuguriri ale realismului din operele lui Pușkin... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 8/1.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.

mugura v vz muguri

muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.

ÎNMUGURÍ, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugurá (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugurí (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

MUGURÁ vb. I v. înmuguri.

MUGURÍ vb. IV v. înmuguri.

A ÎNMUGURÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur

înmugurì v. a da muguri.

înmugurésc v. intr. Emit mugurĭ, mă acoper cu mugurĭ: arboriĭ aŭ înmugurit. – Și îmu-. V. împupesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri

înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri

înmugurí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 să înmugureáscă

înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMUGURÍRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)

ÎNMUGURIRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)

ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

Intrare: înmugurire
înmugurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurirea
  • ‑nmugurirea
plural
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririle
  • ‑nmuguririle
genitiv-dativ singular
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririi
  • ‑nmuguririi
plural
  • înmuguriri
  • ‑nmuguriri
  • înmuguririlor
  • ‑nmuguririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmugurire, înmuguririsubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a înmuguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mugurire
    • format_quote În regiunea dealurilor înmugurirea unei livezi e însoțită de muncă și așteptări. SADOVEANU, O. VI 399. DLRLC
    • 1.1. figurat Început. DLRLC
      sinonime: început
      • format_quote Primele înmuguriri ale realismului din operele lui Pușkin... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 8/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmuguri DEX '09 DEX '98

înmuguriverb

  • 1. A face muguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muguri încăpușa
    • format_quote Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + mugur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.