opțiuni
  • info

10 definiții pentru înjurătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.

înjurătură sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: înjura + -ătură] Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară Si: sudalmă.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie cu care cineva înjură sau insultă; sudalmă. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. REBREANU, R. II 197. Strigăte, înjurături, certuri și încăierări se repetau în fiecare dimineață, subt ochii santinelelor din port. BART, E. 289. Capătă cîteva înjurături de la birjari, pe care le înghite în gîndul lui. SP. POPESCU, M. G. 50.

ÎNJURĂTÚRĂ ~i f. Vorbă sau expresie injurioasă; sudalmă. [G.-D. înjurăturii] /a înjura + suf. ~ătură

înjurătură f. 1. injurie; 2. mod obișnuit de a înjura.

înjurătúră f., pl. ĭ. Vest. Suduĭală, expresiune pin care înjurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri

înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNJURĂTÚRĂ s. (livr.) imprecație, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală.

ÎNJURĂTURĂ s. (livr.) imprecație, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală.

Intrare: înjurătură
înjurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjurătură
  • ‑njurătură
  • înjurătura
  • ‑njurătura
plural
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturile
  • ‑njurăturile
genitiv-dativ singular
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturii
  • ‑njurăturii
plural
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturilor
  • ‑njurăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjurătură, înjurăturisubstantiv feminin

  • 1. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sudalmă
    • format_quote Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. REBREANU, R. II 197. DLRLC
    • format_quote Strigăte, înjurături, certuri și încăierări se repetau în fiecare dimineață, subt ochii santinelelor din port. BART, E. 289. DLRLC
    • format_quote Capătă cîteva înjurături de la birjari, pe care le înghite în gîndul lui. SP. POPESCU, M. G. 50. DLRLC
etimologie:
  • Înjura + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.