7 definiții pentru înfrumoșare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Transilv.) A se înfrumuseța, a deveni mai frumos. De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămîind mereu frumoasă. COȘBUC, P. I 72.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrumoșá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înfrumoșeáză, 1 pl. înfrumoșắm; conj. prez. 3 să înfrumoșéze; ger. înfrumoșấnd

înfrumoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumoșéz, 1 pl. înfrumoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumoșéze; ger. înfrumoșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRUMOȘÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.

înfrumoșa vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfrumoșáre s.f. (reg.) înfrumusețare, împodobire.

Intrare: înfrumoșare
înfrumoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrumoșare
  • ‑nfrumoșare
  • înfrumoșarea
  • ‑nfrumoșarea
plural
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșările
  • ‑nfrumoșările
genitiv-dativ singular
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșării
  • ‑nfrumoșării
plural
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșărilor
  • ‑nfrumoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)