9 definiții pentru îndrumar

Explicative DEX

ÎNDRUMÁR, îndrumare, s. n. Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

îndrumar sn [At: VITNER, CR. 13 / Pl: ~e / E: îndruma + -ar] (Rar) Îndrumător

ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător.

ÎNDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar

Ortografice DOOM

!îndrumár s. n., pl. îndrumáre

îndrumár s. n., pl. îndrumáre

Relaționale

ÎNDRUMÁR s. ghid.

ÎNDRUMAR s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ pentru turiști.)

Intrare: îndrumar
îndrumar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumar
  • ‑ndrumar
  • îndrumarul
  • îndrumaru‑
  • ‑ndrumarul
  • ‑ndrumaru‑
plural
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarele
  • ‑ndrumarele
genitiv-dativ singular
  • îndrumar
  • ‑ndrumar
  • îndrumarului
  • ‑ndrumarului
plural
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarelor
  • ‑ndrumarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrumar, îndrumaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Îndruma + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.