opțiuni
  • info

15 definiții pentru îndrituit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. Îndreptățit. – V. îndritui.

îndrituit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndritui] (Rar) Îndreptățit (2).

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. – V. îndritui.

ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 să îndrituiáscă

îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.

îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.

ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndrituit
îndrituit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitul
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitul
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituită
  • ‑ndrituită
  • îndrituita
  • ‑ndrituita
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiții
  • ‑ndrituiții
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitele
  • ‑ndrituitele
genitiv-dativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitului
  • ‑ndrituitului
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitei
  • ‑ndrituitei
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiților
  • ‑ndrituiților
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitelor
  • ‑ndrituitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrituit, îndrituităadjectiv

  • 1. Îndreptățit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: îndreptățit
    • format_quote Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndritui DEX '98 DEX '09

îndritui, îndrituiescverb

  • 1. Îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndreptăți
    • format_quote Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374. DLRLC
etimologie:
  • În + drit + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.