dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrituire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: îndritui] (Înv) Îndreptățire (1).

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 să îndrituiáscă

îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndrituire

îndrituire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îndrituire ‑ndrituire	îndrituirea ‑ndrituirea
nominativ-acuzativ	plural	îndrituiri ‑ndrituiri	îndrituirile ‑ndrituirile
genitiv-dativ	singular	îndrituiri ‑ndrituiri	îndrituirii ‑ndrituirii
genitiv-dativ	plural	îndrituiri ‑ndrituiri	îndrituirilor ‑ndrituirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. Îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: îndreptăți
- format_quote Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.