ÎNDÁTĂ adv. Imediat, numaidecât, acum; acuși, acușica. ◊ Loc. conj. (De) îndată ce = imediat ce, după ce, când. ◊ Loc. adv. (Reg.) Îndata-mare = în cea mai mare grabă. – În + dată.

îndată av [At: NECULCE, ap. LET. II, 230/16 / V: îndat, (înv) îndatăși / E: în- + dată] 1 Imediat. 2 (Îlav; înv) ~... ~ Când ... când. 3 (Îal) Uneori... alteori. 4 (Îlav) De ~ Numaidecât. 5 (Îlc) (De) ~ ce Imediat ce. 6 (Îal) După ce. 7 (Îal) Când. 8 (Buc; Mol; îlav) ~ta mare În cea mai mare grabă. 9 (Mol; Buc; îal) Pe loc.

ÎNDÁTĂ adv. Imediat, numaidecât, acum; acuși, acușica. ◊ Loc. conj. (De) îndată ce = imediat ce, după ce, când. ◊ Expr. (Reg.) Îndata-mare = în cea mai mare grabă. – În + dată.

ÎNDÁTĂ adv. Imediat, numaidecît; fără întîrziere. Nu te duci?... – Ba da, îndată. ARGHEZI, P. T. 132. După ce se înțelese cu calul, scoase din urechea lui cea dreaptă o perie și o aruncă înapoi. Îndată se făcu o pădure mare. ISPIRESCU, L. 25. Mihai îi trimise îndată doi soli. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ (Precedat de prep. «de») Răspunsul... nu veni de îndată. ODOBESCU, S. II 80. ◊ Loc. prep. Îndată după. A doua zi, îndată după dejun, Titu Herdelea se retrase să se pregătească pentru plecarea la Lespezi. REBREANU, R. I 159. S-a suit pe scaunul domniei... îndată după zaveră. GHICA, S. A. 48. ◊ Loc. conj. (De) îndată ce = imediat ce, după ce, cînd. Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ Expr. Îndata-mare = în cea mai mare grabă. Cîteva femei alergară indata-mare și pregătiră un divan într-o odaie luminoasă. SADOVEANU, O. I 37. – Formă gramaticală: (în expr.) îndata.

ÎNDÁTĂ adv. Fără întârziere; imediat; acuși; acum. ◊ (De) ~ ce imediat ce; imediat după cei; cum. /în + dată

îndată adv. numaidecât, într’un moment. [V. dată].

îndátă adv. (în și dată). Pe dată, imediat. Îndată ce și (maĭ puțin bine) de îndată ce, imediat ce, cum: îndată ce l-a văzut (saŭ cum l-a văzut), l-a și prins. – Se poate scrie și în dată, ca pe dată. Fam. și pop. în data mare, foarte răpede: a venit în data mare.

îndátă adv.

îndátă adv.

îndată.

de îndátă (tempo lent)/de-ndátă (tempo rapid) loc. adv.

de îndátă ce (tempo lent) / de-ndátă ce (tempo rapid) loc. conjcț.

de îndátă ce (tempo lent)/de-ndátă ce (tempo rapid) loc. conjcț.

de-ndátă v. de îndátă

de-ndátă ce v. de îndátă ce

îndátă ce loc. conjcț.

de îndátă loc. adv. (tempo lent) / de-ndátă loc. adv. (tempo rapid)

de îndátă loc. adv. (tempo lent)

de îndátă ce loc. conjcț. (tempo lent)

de-îndátă loc. adv. (tempo rapid)

de-ndátă ce loc. conj. (tempo rapid)

îndáta-máre loc. adv.

îndátă ce loc. conjcț.

de îndată (ce).

îndată ce.

ÎNDÁTĂ adv. 1. v. acum. 2. v. imediat. 3. v. curând.

ÎNDATĂ adv. 1. acum, imediat, numaidecît, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. grabnic, imediat, iute, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 3. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să te întorci ~ din oraș!)