dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură.

încolăcitură sf [At: PAMFILE, CER. 165 / Pl: ~ri / E: încolăci + -(i)tură] (Îrg) 1-5 Încolăcire (1-5).

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Acțiunea de a se încolăci și (mai ales) rezultatul ei.

ÎNCOLĂCITÚRĂ ~i f. 1) Buclă formată prin încolăcirea unui obiect. 2) Formă arcuită rezultată dintr-o încolăcire. /a încolăci + suf. ~tură

încolăcitură f. rezultatul încolăcirii și lucrul încolăcit.

încolăcitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încolăciriĭ (spiră): funia formează încolăciturĭ în prejuru paruluĭ.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încolăcitúră s. f., g.-d. art. încolăcitúrii; pl. încolăcitúri

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOLĂCITÚRĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.

încolăcitură s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE.

Intrare: încolăcitură

substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încolăcitură ‑ncolăcitură	încolăcitura ‑ncolăcitura
nominativ-acuzativ	plural	încolăcituri ‑ncolăcituri	încolăciturile ‑ncolăciturile
genitiv-dativ	singular	încolăcituri ‑ncolăcituri	încolăciturii ‑ncolăciturii
genitiv-dativ	plural	încolăcituri ‑ncolăcituri	încolăciturilor ‑ncolăciturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. Acțiunea de a se încolăci și (mai ales) rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: răsucire sucire încolăcire înfășurare învălătucire

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.