7 definiții pentru încolăceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încolăceală sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: încolăci + -eală] (Îrg) 1-5 Încolăcire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOLĂCEÁLĂ, încolăceli, s. f. Încolăcire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încolăceálă s. f., g.-d. art. încolăcélii; pl. încolăcéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încolăceálă s. f., g.-d. art. încolăcélii; pl. încolăcéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCOLĂCEÁLĂ s. v. încolăcire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încolăceală s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încolăceală, încolăcelisubstantiv feminin
- 1. Răsucire, sucire, încolăcire, înfășurare, învălătucire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsucire sucire încolăcire înfășurare învălătucire
etimologie:
- Încolăci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.