opțiuni
  • info

18 definiții pentru încârligare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.

ÎNCÂRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.

încârligare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: încârliga] 1 Încovoiere. 2 Încolăcire.

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

încârliga vtr [At: PANN, P. V. I, 135 / V: (reg) ~liba, (îvr) ~lomba / Pzi: încârlig / E: în- + cârlig] 1-2 A (se) încovoia (ca un cârlig). 3-4 A (se) încolăci.

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

ÎNCÎRLIGÁ, încîrlíg, vb. I. Refl. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Tranz. Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. (Tranz.) Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.

ÎNCÎRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încîrliga; încovoiere, îndoire (în forma unui cîrlig); încolăcire.

A ÎNCÂRLIGÁ încârlíg tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig

încîrlíg, a -á v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încârligáre s. f., g.-d. art. încârligắrii

încârligáre s. f., g.-d. art. încârligării

încârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 încârlígă

încârligá vb., ind. prez. 1 sg. încârlíg, 3 sg. și pl. încârlígă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂRLIGÁRE s. v. încovrigare.

ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.

ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

ÎNCÎRLIGARE s. încolăcire, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încârligá, vb. tranz, refl. – A (se) încreți, a (se) încovoia, a (se) cârlionța. – Din în- + cârlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).

Intrare: încârligare
încârligare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârligare
  • ‑ncârligare
  • încârligarea
  • ‑ncârligarea
plural
  • încârligări
  • ‑ncârligări
  • încârligările
  • ‑ncârligările
genitiv-dativ singular
  • încârligări
  • ‑ncârligări
  • încârligării
  • ‑ncârligării
plural
  • încârligări
  • ‑ncârligări
  • încârligărilor
  • ‑ncârligărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încârligare, încârligărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi încârliga DEX '98 DEX '09

încârliga, încârligverb

  • 1. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strâmba încovoia îndoi
    • format_quote Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. DLRLC
    • format_quote Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. SADOVEANU, P. M. 120. DLRLC
    • format_quote Mi-am încîrligat degetele. DLRLC
    • 1.1. A (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încolăci încovriga
      • format_quote Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55. DLRLC
etimologie:
  • În + cârlig DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.