opțiuni
  • info

17 definiții pentru înaurit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAURÍT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri.

ÎNAURÍT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri.

înaurit, ~ă a [At: (a. 1773) CONDICA, ap. GCR II, 86 / Pl: ~iți, ~e / E: înauri] (Îvp) 1-3 Aurit (1-3).

ÎNAURÍT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Popular) Aurit. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei. COȘBUC, P. II 209. Am un pom înaurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13.

înaurit a. daurit: Ca un măr înaurit POP.

ÎNAURÁ vb. I v. înauri.

ÎNAURÁ vb. I v. înauri.

ÎNAURÁ vb. I v. înauri.

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur.

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur.

înaura v vz înauri

înauri vt [At: CONACHI, P. 287 / V: (rar; cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + aur] (Îvp) 1-3 A auri2 (1-3).

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. (Fig.) [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. – Variantă: înaurá (NEGRUZZI, S. II 129) vb. I.

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.

înaurésc, V. auresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înaurí (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 să înaureáscă

înaurí vb. (sil. -u-; mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înaureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAURÍT adj. v. aurit.

înaurit adj. v. AURIT.

ÎNAURÍ vb. v. auri.

înauri vb. v. AURI.

Intrare: înaurit
înaurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaurit
  • ‑naurit
  • înauritul
  • înauritu‑
  • ‑nauritul
  • ‑nauritu‑
  • înaurită
  • ‑naurită
  • înaurita
  • ‑naurita
plural
  • înauriți
  • ‑nauriți
  • înauriții
  • ‑nauriții
  • înaurite
  • ‑naurite
  • înauritele
  • ‑nauritele
genitiv-dativ singular
  • înaurit
  • ‑naurit
  • înauritului
  • ‑nauritului
  • înaurite
  • ‑naurite
  • înauritei
  • ‑nauritei
plural
  • înauriți
  • ‑nauriți
  • înauriților
  • ‑nauriților
  • înaurite
  • ‑naurite
  • înauritelor
  • ‑nauritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înaurit, înaurităadjectiv

  • 1. popular Care este aurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aurit
    • format_quote N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei. COȘBUC, P. II 209. DLRLC
    • format_quote Am un pom înaurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13. DLRLC
etimologie:
  • vezi înauri DEX '98 DEX '09

înauri, înaurescverb

  • 1. rar Auri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: auri
    • format_quote figurat [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. DLRLC
etimologie:
  • În + aur DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.