16 definiții pentru împăciuit
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.
ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăciuit, ~ă a [At: MĂRGĂRITARE (1746), ap. TDRG / V: păciuit / Pl: ~iți, ~e / E: împăciui] 1 Împăcat2 (1). 2 Potolit2. 3 Satisfăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. Împăcat, liniștit. Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăciui vtrr [At: DIONISIE, C. 163 / V: (înv) păciui / Pzi: ~esc / E: în- + păciui] 1-2 (A convinge pe cineva să facă pace sau) a face pace cu cineva Si: (îvr) a împăcălui (1-2), (îrg) a împăcelui (1-2), a păciui (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. V. pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. ◊ Refl. El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPĂCIUÍ ~ iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎMPĂCIUÍ mă ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 să împăciuiáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împăciuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPĂCIUÍT adj. v. împăcat, mulțumit, satisfăcut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împăciuit adj. v. ÎMPĂCAT. MULȚUMIT. SATISFĂCUT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împăciui vb. v. ÎMPĂCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împăciuit, împăciuităadjectiv
- 1. Liniștit, mulțumit, satisfăcut, împăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: liniștit mulțumit satisfăcut împăcat
- Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196. DLRLC
-
etimologie:
- împăciui DEX '98 DEX '09
împăciui, împăciuiescverb
- 1. A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împăca
- Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. DLRLC
- El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. DLRLC
- Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347. DLRLC
-
etimologie:
- În + pace + sufix -ui. DEX '98 DEX '09