16 definiții pentru împăciuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.

ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.

împăciuit, ~ă a [At: MĂRGĂRITARE (1746), ap. TDRG / V: păciuit / Pl: ~iți, ~e / E: împăciui] 1 Împăcat2 (1). 2 Potolit2. 3 Satisfăcut.

ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. Împăcat, liniștit. Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196.

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

împăciui vtrr [At: DIONISIE, C. 163 / V: (înv) păciui / Pzi: ~esc / E: în- + păciui] 1-2 (A convinge pe cineva să facă pace sau) a face pace cu cineva Si: (îvr) a împăcălui (1-2), (îrg) a împăcelui (1-2), a păciui (1-2).

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. V. pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. ◊ Refl. El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.

A ÎMPĂCIUÍ ~ iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. ~ui

A SE ÎMPĂCIUÍ mă ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui

împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane).

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 împăciuiáscă

împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împăciuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂCIUÍT adj. v. împăcat, mulțumit, satisfăcut.

împăciuit adj. v. ÎMPĂCAT. MULȚUMIT. SATISFĂCUT.

ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.

împăciui vb. v. ÎMPĂCA.

Intrare: împăciuit
împăciuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăciuit
  • ‑mpăciuit
  • împăciuitul
  • împăciuitu‑
  • ‑mpăciuitul
  • ‑mpăciuitu‑
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuita
  • ‑mpăciuita
plural
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
  • împăciuiții
  • ‑mpăciuiții
  • împăciuite
  • ‑mpăciuite
  • împăciuitele
  • ‑mpăciuitele
genitiv-dativ singular
  • împăciuit
  • ‑mpăciuit
  • împăciuitului
  • ‑mpăciuitului
  • împăciuite
  • ‑mpăciuite
  • împăciuitei
  • ‑mpăciuitei
plural
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
  • împăciuiților
  • ‑mpăciuiților
  • împăciuite
  • ‑mpăciuite
  • împăciuitelor
  • ‑mpăciuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăciuit, împăciuiadjectiv

  • 1. rar Liniștit, mulțumit, satisfăcut, împăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196. DLRLC
etimologie:
  • vezi împăciui DEX '98 DEX '09

împăciui, împăciuiescverb

  • 1. rar A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăca
    • format_quote Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. DLRLC
    • format_quote El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. DLRLC
    • format_quote Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347. DLRLC
etimologie:
  • În + pace + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.