ȚÎȚIȘOÁRĂ, țîțișoare, s. f. Diminutiv al lui țîță. Cămeșă mîndră floare... Uscată la țîțișoare, Cu foc de la inimioară. ȘEZ. I 13. Zidul că mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge! TEODORESCU, P. P. 466. Zidul se suia Și o cuprindea... Pîn’ la costișoare, Pîn’ la țîțișoare. ALECSANDRI, P. P. 190.