ȘANTIERÍST, -Ă s.m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Pron. -ti-e-. / < șantier + -ist].

ȘANTIERÍST, -Ă s. m. f. muncitor care lucrează pe un șantier. (< șantier + -ist)

șantieríst, -ă s. m. f. Persoană care lucrează pe un șantier ◊ „Într-o altă povestire, «Mâinile», un tânăr șantierist își măsoară cantitatea de existență după modificările de dimensiune, culoare și asprime ale mâinilor.” R.lit. 25 IV 74 p. 11. ◊ „Fiind la Turnu Măgurele, am întâlnit un fost șantierist, un om pe care îl cunoscusem în primele mele drumuri de reporter pe când săpa o groapă pe malul Dunării.” Sc. 21 X 78 p. 2. ◊ „Vizitatorul rămâne vizitator, iar «șantieristul» (am auzit și eu expresia chiar la fața locului și o folosesc cu titlu de împrumut) rămâne șantierist.” Cont. 3 II 84 p. 3; v. și Săpt. 24 II 84 p. 5 (din șantier + -ist; L. Seche în LR 1/60 p. 64)

ȘANTIERÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muncitor care lucrează pe un șantier. [Sil. -ti-e-] /șantier + suf. ~ist

șantierístă (-ti-e-) s. f., g.-d. art. șantierístei; pl. șantieríste

șantierístă s. f. (sil. ti-e-), pl. șantieríste