ÎNVÎRTEÁLĂ, învîrteli, s. f. 1. Învîrtire, învîrtitură, întoarcere, răsucire. Amețiți de atîta învîrteală, se clatină de ici-colo. REBREANU, I. 13. Învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor. FILIMON, C. 58. 2. (Familiar) Procedee abile, necinstite, întrebuințate de cineva pentru a obține avantaje personale în orice situație. Au luat concesia niște ingineri. Niște hoți... Să te ții învîrteală... Învîrteli peste tot. PAS, Z. IV 247. Se pricepea la învîrteli și afaceri. SADOVEANU, M. C. 7.