4 definiții pentru întorcătură
Explicative DEX
întorcătură sf [At: COD. VOR. 60/11 / Pl: ~ri / E: întoarce + -(ă)tură] 1 (Înv) Răzvrătire. 2 (Înv) Tulburare. 3 Înapoiere a miresei în casa părintească la câteva zile după nuntă. 4 (Mtp) Revenire a unei boli.
întorcătură f. Buc. întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întorcătúră f., pl. ĭ. Trans. Cale primară, prima vizită a însurățeilor la părințĭ orĭ a părinților la însurățeĭ. Vechĭ. Revoltă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
întorcătúră s.f. (reg., înv.) întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întorcătură
întorcătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)