opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.

înfrunzit2, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 210/10 / Pl: ~iți, ~e / E: înfrunzi] 1 Căruia i-a dat frunza. 2 Plin de frunze.

înfrunzit1 sn [At: MARIAN, Î. / Pl: ~uri / E: înfrunzi] 1 Înfrunzire (1). 2 (Pex) Înverzire. 3 Perioadă când înfrunzesc copacii.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Care a dat frunze, acoperit cu frunze, plin de frunze. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. Ștefan-vodă rătăcit intră-n codrul înfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. Mîndru-i codru și-nfrunzit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.

ÎNFRUNZÍ, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.

A ÎNFRUNZÍ pers. 3 ~éște intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire

înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].

înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 să înfrunzeáscă

înfrunzí vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzeáscă

înfrunzesc, -zeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRUNZÍT adj. înverzit. (Copaci ~.)

ÎNFRUNZIT adj. înverzit. (Copaci ~.)

Înfrunzit ≠ desfrunzit

ÎNFRUNZÍ vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi

Intrare: înfrunzit
înfrunzit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitul
  • înfrunzitu‑
  • ‑nfrunzitul
  • ‑nfrunzitu‑
  • înfrunzită
  • ‑nfrunzită
  • înfrunzita
  • ‑nfrunzita
plural
  • înfrunziți
  • ‑nfrunziți
  • înfrunziții
  • ‑nfrunziții
  • înfrunzite
  • ‑nfrunzite
  • înfrunzitele
  • ‑nfrunzitele
genitiv-dativ singular
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitului
  • ‑nfrunzitului
  • înfrunzite
  • ‑nfrunzite
  • înfrunzitei
  • ‑nfrunzitei
plural
  • înfrunziți
  • ‑nfrunziți
  • înfrunziților
  • ‑nfrunziților
  • înfrunzite
  • ‑nfrunzite
  • înfrunzitelor
  • ‑nfrunzitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înfrunzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitu‑
  • ‑nfrunzitu‑
  • înfrunzind
  • ‑nfrunzind
  • înfrunzindu‑
  • ‑nfrunzindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înfrunzește
  • ‑nfrunzește
 (să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzea
  • ‑nfrunzea
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzise
  • ‑nfrunzise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • înfrunzesc
  • ‑nfrunzesc
 (să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzeau
  • ‑nfrunzeau
  • înfrunziră
  • ‑nfrunziră
  • înfrunziseră
  • ‑nfrunziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrunzit, înfrunzităadjectiv

  • 1. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înverzit antonime: desfrunzit
    • format_quote Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă rătăcit intră-n codrul înfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. DLRLC
    • format_quote Mîndru-i codru și-nfrunzit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrunzi DEX '09 DEX '98

înfrunziverb

  • 1. A face frunze, a se acoperi cu frunze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înverzi antonime: desfrunzi
    • format_quote Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. DLRLC
    • format_quote De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438. DLRLC
etimologie:
  • În + frunză DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.