2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

închelbăra [At: I. GOLESCU, C, / V: ~eibăra, ~erbăla, ~erbăra, ~erbela, ~beri / Pzi: ~rez / E: ns cf închelba] (Reg) 1-2 vtr A (se) închelba (1-2). 3 vt A strânge de ici de colo. 4 vt A strânge câte puțin. 5-7 vt A închelba (4-6). 8 vt A face rost de ceva. 9 vt A alcătui ceva la repezeală, improvizând din materiale puține Si: a închelbăși.

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbălí, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.

ÎNCHERBĂLÍ vb. IV v. închelbăra.

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba.

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP.

închélb și închérb, a v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)

Relaționale

ÎNCHELBĂRÁ vb. v. aduna, închipui, încropi, înfiripa, înjgheba, întruni, reuni, strânge.

închelbăra vb. v. ADUNA. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÎNGE.

Intrare: închelbărare
închelbărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închelbărare
  • ‑nchelbărare
  • închelbărarea
  • ‑nchelbărarea
plural
  • închelbărări
  • ‑nchelbărări
  • închelbărările
  • ‑nchelbărările
genitiv-dativ singular
  • închelbărări
  • ‑nchelbărări
  • închelbărării
  • ‑nchelbărării
plural
  • închelbărări
  • ‑nchelbărări
  • închelbărărilor
  • ‑nchelbărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: închelbăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbărare
  • ‑nchelbărare
  • închelbărat
  • ‑nchelbărat
  • închelbăratu‑
  • ‑nchelbăratu‑
  • închelbărând
  • ‑nchelbărând
  • închelbărându‑
  • ‑nchelbărându‑
singular plural
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închelbărez
  • ‑nchelbărez
(să)
  • închelbărez
  • ‑nchelbărez
  • închelbăram
  • ‑nchelbăram
  • închelbărai
  • ‑nchelbărai
  • închelbărasem
  • ‑nchelbărasem
a II-a (tu)
  • închelbărezi
  • ‑nchelbărezi
(să)
  • închelbărezi
  • ‑nchelbărezi
  • închelbărai
  • ‑nchelbărai
  • închelbărași
  • ‑nchelbărași
  • închelbăraseși
  • ‑nchelbăraseși
a III-a (el, ea)
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
(să)
  • închelbăreze
  • ‑nchelbăreze
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbără
  • ‑nchelbără
  • închelbărase
  • ‑nchelbărase
plural I (noi)
  • închelbărăm
  • ‑nchelbărăm
(să)
  • închelbărăm
  • ‑nchelbărăm
  • închelbăram
  • ‑nchelbăram
  • închelbărarăm
  • ‑nchelbărarăm
  • închelbăraserăm
  • ‑nchelbăraserăm
  • închelbărasem
  • ‑nchelbărasem
a II-a (voi)
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
(să)
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbărarăți
  • ‑nchelbărarăți
  • închelbăraserăți
  • ‑nchelbăraserăți
  • închelbăraseți
  • ‑nchelbăraseți
a III-a (ei, ele)
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
(să)
  • închelbăreze
  • ‑nchelbăreze
  • închelbărau
  • ‑nchelbărau
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbăraseră
  • ‑nchelbăraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbălire
  • ‑ncherbălire
  • încherbălit
  • ‑ncherbălit
  • încherbălitu‑
  • ‑ncherbălitu‑
  • încherbălind
  • ‑ncherbălind
  • încherbălindu‑
  • ‑ncherbălindu‑
singular plural
  • încherbălește
  • ‑ncherbălește
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
(să)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
  • încherbăleam
  • ‑ncherbăleam
  • încherbălii
  • ‑ncherbălii
  • încherbălisem
  • ‑ncherbălisem
a II-a (tu)
  • încherbălești
  • ‑ncherbălești
(să)
  • încherbălești
  • ‑ncherbălești
  • încherbăleai
  • ‑ncherbăleai
  • încherbăliși
  • ‑ncherbăliși
  • încherbăliseși
  • ‑ncherbăliseși
a III-a (el, ea)
  • încherbălește
  • ‑ncherbălește
(să)
  • încherbălească
  • ‑ncherbălească
  • încherbălea
  • ‑ncherbălea
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbălise
  • ‑ncherbălise
plural I (noi)
  • încherbălim
  • ‑ncherbălim
(să)
  • încherbălim
  • ‑ncherbălim
  • încherbăleam
  • ‑ncherbăleam
  • încherbălirăm
  • ‑ncherbălirăm
  • încherbăliserăm
  • ‑ncherbăliserăm
  • încherbălisem
  • ‑ncherbălisem
a II-a (voi)
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
(să)
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
  • încherbăleați
  • ‑ncherbăleați
  • încherbălirăți
  • ‑ncherbălirăți
  • încherbăliserăți
  • ‑ncherbăliserăți
  • încherbăliseți
  • ‑ncherbăliseți
a III-a (ei, ele)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
(să)
  • încherbălească
  • ‑ncherbălească
  • încherbăleau
  • ‑ncherbăleau
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbăliseră
  • ‑ncherbăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închelbăra, închelbărezverb

  • 1. regional Închelba. DLRLC DLRM
    sinonime: închelba
    • format_quote Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
etimologie:
  • închelba DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „închelbărare

Visit YouGlish.com