ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

zăcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120^v/11 V: (înv) zac~ / Pl: ~cări / E: zac (pzi lui zăcea) + -are] 1 (Îvp) Zăcere (7). 2 (Înv; îe) A cădea (sau a pune) în (sau la) ~ A se îmbolnăvi grav. 3 (Înv; d. apă) Stagnare (1).

zăcare s.f (înv., pop.) Boală grea și îndelungată. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frățîne-său (CR.). • pl. -ări. /zăcea + -are.

ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are

zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].

zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.

zacáre sn vz zăcare

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări

ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.

zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.