ZGIRIÁ zgirii vb. I. Tranz. 1. A face o taietura sau o rana ushoara pe piele cu unghia sau cu un obiect. ascutzit. V. juli. Ramurile copacilor o izbeau peste fatza cringurile i zgiriase miinele shi ea tot inainte mergea. ISPIRESCU L. 55. SHi nu puteau scapa bietele mitze din minile noastre pina ce nu ne zgiriau shi ne stupeau. CREANGA A. 37. ◊ Absol. Era barbierit de curind cu un brici care zgiriase: dintro crestatura in barbia lata cursese singele shi peste rana lipise o foitza de tzigara. C. PETRESCU I. II 171. ◊ Intranz. Mitza blinda zgirie rau se spune despre oamenii care sub o aparentza blinda ascund multa rautate. ♦ A face pe sticla pe metal etc. urme putzin adinci cu un obiect ascutzit. Diamantul zgirie sticla. ▭ Mama... va sfatuia cu emotzie sa nu umblatzi la mashina shi sa no zgiriatzi. PAS Z. I 242. ◊ Expr. A zgiria pamintul = a ara numai la suprafatza. Zgirii pamintul shi griul itzi da la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA O. II 115. A zgiria hirtia se spune depreciativ despre scriitori. (Atestat in forma zgiriia) Am ramas fara ochi de cind zgirii hirtia. STANCU D. 464. ♦ Fig. A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri; a cinta. O armonica ishi amesteca notele ragushite cu cele ascutzite ale unei mandoline care o zgirie cu foc un italian sentimental. BART; S. M. 34. 2. Fig. A produce o impresie auditiva lipsita de armonie a supara auzul. Cum il cheama pe viitorul tau cumnat? Georges... Destul k ma zgirii in ureche. HOGASH M. N. 29. Scotea... nishte tziuituri din naiul lui de zgiria shi sfredelea auzul. ISPIRESCU U. 110. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul mirosul; a ustura. Buruienile uscate (din spitzerie)... raspindind nishte mirodenii doftoriceshti ce zgiriau pe git. DEMETRESCU la TDRG. Pronuntzat: ria. Variante zgariá (CREANGA A.37) zgiriiá vb. I.