ZGARIÁ zgarii vb. I. 1. Tranz shi refl. A(shi) face o rana ushoara pe piele cu unghiile cu ghearele sau cu un obiect ascutzit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutzit shi dur; a racai. Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatzie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgariebranza s. m. shi f. = epitet dat unui om zgarcit avar carpanos; zgarienori s. m. = cladire foarte inalta cu un numar mare de etaje. [Pr.: ria] Lat. *scaberare (< scaber).