A ZGARIÁ zgarii tranz. 1) (fiintze sau partzi ale corpului) A rani ushor (cu unghiile cu ghearele sau cu un obiect ascutzit). * Matza blanda zgarie rau v. MATZA. 2) (obiecte) A taia la suprafatza lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitetz shi necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgariebranza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarienori cladire foarte inalta cu multe etaje. 3) (urechea auzul) A supara cu o senzatzie auditiva neplacuta. [Sil. ria] /<lat. scaberare