ZGARIÁ zgarii vb. I. 1. Tranz. shi refl. A(shi) face o rana superficiala pe piele cu unghiile cu ghearele sau cu un obiect ascutzit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutzit shi dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatzie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgariebranza s. m. shi f. invar. = epitet dat unui om zgarcit avar carpanos; zgarienori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ria] Lat. *scaberare (< scaber).