ZDRENTZUÍT A zdrentzuitzi te adj. 1. (Despre imbracaminte shi alte obiecte de pinza) Prefacut in zdrentze rupt sfishiat; zdrentzaros (1). Treceau acum pe drumul din padure patru care incarcate cu lemne insotzite de vreo douazeci de sateni in camashi murdare zdrentzuite cu topoarele pe umar. CAMIL PETRESCU O. I 310. Abia privi cu coada ochiului rochia zdrentzuita a mamesi spinzurata intrun cui dupa usha. ARDELEANU D. 69. Saracul umilit shi strins la piept de sta sai crape sucmanul cel zdrentzuit de pe dinsul. ISPIRESCU L. 177. ◊ Fig. Soseau dc la muntzi pe vinturile inaltzimilor nouri zdrentzuitzi. SADOVEANU O. VII 171. Peste dealuri zgribulite Peste tzarini zdrentzuite A venit asha deodata Toamna cea intunecata. TOPIRCEANU P. 157. 2. (Despre oameni) imbracat in zdrentze; zdrentzaros (2). Aduse invalizi shi tzarani zdrentzuitzi. PAS Z. IV 158. Cea grupa zdrentzuita in calei o saluta. EMINESCU O. I 61.