zdrentzui vb. IV. refl. (despre obiecte din pinza din stofa din hirtie etc.) A se rupe a se sfishia; a se preface in zdrentze. Straiele mi sau zdrentzuit (STANCU). ◊ (tr.) Zdrentzuise cele citeva scrisori care le mai avea (PER.). ◊ Fig. Citziva nouri... zdrentzuitzi de soare Se topesc (VLAH.). • prez.ind. iesc. shi (pop.) strimptzui strentzui trentzui vb. IV. /zdreantza + ui.